Naron,din stravechea stirpe a Rigelienilor,era al patrulea din ginta sa care tine cadastrul galactic;avea un registru mare,in care erau inscrise nenumaratele specii ajunse la inteligenta, din toate galaxiile.Mai avea unul,mic si subtire,in care trecea cu deosebita satisfactie numai acele neamuri care, pe deplin maturizate,erau demne de a intra in Federatia Galactica.
Din registrul mare fusesera sterse,de-a lungul vremurilor,multe nume ale disparutilor,defectiuni biochimice sau dereglari biofizice,dezechilibrari ecologice sau sociale,ori pur si simplu ghinionul,isi luasera tristul obol.Din regristrul mic,in schimb, nu fusese anulata nici o intrare.
Naron,urias si incredibil de batran,privi pe sub sprancenele-i stufoase curierul care tocmai se apropia cu plecaciuni adanci.
-Naron!Unic si imens...
-Lasa,lasa salamalecurile si spune-mi ce e nou.
-Ah,slavitule, o alta aglomerare de fapturi a ajuns la maturitate.
-Ia te uita!Aproape in fiecare ciclu primim cate un nou membru.Ne inmultim, tinere,ne inmultim!Si...cine sunt cei noi?
Mesagerul ii comunica numarul de cod al galaxiei si coordonatele planetei,iar Naron,cu frumoasa lui caligrafie,facu trimiterea de cuviinta in registru mare si trecu in registrul mic,dupa tipic,denumirea planetei,asa cum aparea ea in graiul bastinasilor.
-T E R R A, silabisi el,ridicand a mirare privirea catre curierul care astepta curios sfarsitul ritualului.Creaturile acestea detin un adevarat record.Nu stiu altii care sa fi trecut atat de repede de la simpla inteligenta la deplina maturitate.Hm,hm, sper sa nu fie vreo eroare,ai?
-Se poate,luminate?!protesta mesagerul.
-Au descoperit energia termonucleara?
-Desigur preamarite.
-Ei,bine,atunci e-n regula; doar acesta e principalul criteriu de selectie.Am sa-i contactez chiar eu pe vreuna dintre statiunile lor extraplanetare.
-Aaa,sa vezi, preainaltate,se grabi sa precizeze tanarul,pana acum nu au nici o statiune extralanetara.Observatorii mentioneaza insa ca teranii au trimis statii automate spre alte planete si ca au o sumedenie de sateliti artificiali,minusculi,ce-i drept,in jurul planetei lor.
Naron se incrunta,perplex.
-Doar atata?Bine,dar experimentele,exploziile nucleare,care le-au permis studierea franarii si controlarii reactiilor de fisiune,toate astea unde le-au facut?
-Pai,chiar pe Terra,luminate!
-Pe propria lor planeta?tuna Naron,ridicandu-se in deplinatatea celor peste sapte metri ai sai.
-Chiar asa,confirma mesagerul pierit.
Lasandu-se inapoi in jilt,incet,cu o tristete care parca ii frangea umerii sub covarsitoarea ei povara,Naron sterse cu o linie groasa numele proaspat trecut in registrul cel subtire.Era,desigur,un act fara precedent,dar Naron era tare,tare batran si foarte,foarte intelept,astfel ca era in masura sa prevada inevitabilul,chiar mai bine decat oricine altul in univers.
-Inconstienti,sarmanii...Si cand te gandesti ce frumos incepusera...
de Isaac Asimov
