![]() |
| Ei ne iubesc chiar daca ii punem sa faca cele mai stupide lucruri |
The kid answered, "Love si when a puppy licks your face"
I laughed,then he added ,"Even after you left him alone all day."<
This is unconditional love.But we...what kind of love do we feel?Hai c-o dau pe romana (pt. fanii Robotzilor: Crapy language patch selected).
Experienta mea in domeniul asta nu e cine stie ce,easy come,easy go.
Dar cum sa uit de privirea lui?De ochii lui caprui ce ma ardeau?De zambetul lui care putea inlatura orice nor de pe cer?
Lucrurile astea ma tineau treaza in fiecare seara.Nu puteam adormi,nici macar pune geana pe geana.Uneori asteptarea era insuportabila,alteori era placuta,dar cand trebuia sa vorbesc cu el...pur si simplu amuteam.Ce era in neregula cu mine?Stiam alfabetul,stiam sa leg 3 cuvinte,dar niciodata nu mi se intamplase ca pur si simplu sa tac si sa nu ma pot concentra ca sa vorbesc.Niciodata.
Dar universul meu se prabusea total cand , vazand ca nu are cu cine sa vorbeasca , se ridica si pleca.
Imi petrecusem nopti intregi explicandu-mi ce se intampla cu mine,dar intr-un final am decis sa nu ma mai gandesc la ce-o sa fie.Que sera,sera.
A doua zi incerca din nou sa vorbeasca cu mine.
-Buna,zise zambind usor.
Incepusem cu stangul.Deja simteam cum privirea lui imi taia respiratia.Oare puteam sa scot un sunet macar?!M-am concentrat si am incercat sa scot un salut.
-Buna,i-am raspuns incet.
Ne uitam unul in ochii celuilalt incercand sa ne intelegem prin priviri,apoi el isi ridica usor mana si o aseza usor peste a mea,iar eu simteam mii si mii de furnicaturi in locul in care mainile noastre se atingeau.
-Simti si tu asta?ma intreba el.
-Da.
Zambi,din nou lasandu-ma doar sa-l privesc.
-Credeam ca e doar in capul meu.
-Si eu...,i-am zis uitandu-ma la soarele ce tocmai apunea.
-In sfarsit te-am gasit...,sopti el ridicandu-si mana,apoi infasurand-o in jurul umerilor mei,aducandu-ma mai aproape de el.
Ma simteam protejata si..iubita,langa el.E uimitor cum s-a putut intampla asta.
Exact,pentru ca in real life nu se intampla.Asta (^) de cele mai multe ori se intampla numai in mintea noastra.Prea putini spun ce simt,ce gandesc si asa pierd multe.Mai sunt inca 2 posibilitati,care sunt,probabil,cele mai sigure.
[...]Imi petrecusem nopti intregi gandindu-ma la ce era in neregula cu mine.Inca nu stiam.
A doua zi el veni din nou la mine si ma saluta.
-Buna.
-Buna,i-am soptit avand imprimat pe fata un zambet tampit.
El incerca sa isi ridice mana si sa o puna peste a mea,insa eu mi-am retras-o repede.Nu stiam ce sa fac mai departe.Asa ca mai bine sa nu fie nimic decat sa fie ceva gresit.Prea multa suferinta in trecut.
-Nu.Nu incerca nimic,i-am spus cu o voce goala si rece.
El se uita confuz la mine incercand sa spuna ceva.
-Dar...
-Nu,i-am zis ridicandu-ma de pe iarba.
-Te iubesc!spuse cu o voce sparta.
-E doar senzatia de iubire.Nu simti asta cu adevarat.Asa ca las-o cum e,am spus incercand sa controlez lacrimile ce simteam ca-mi vor evada.
Asta e gen telenovela,gen drama,gen spectatorii zic :"O haidee intoarce-te la eeel nu fi tutaa!".Mdeah...si ce zic spectatorii despre urmatoarea mini-poveste?
[...]Uneori asteptarea era placuta,dar nu mai puteam rezista.Trebuia sa vorbesc cu el cumva.
Am deschis calculatorul si am observat ca el era pe mess.I-am dat un mesaj si am inceput sa conversam.
La finalul discutiei am incercat sa ii explic ca il plac,iar lucrul asta ne-a mai tinut treji inca 2 ore.
Ziua urmatoare nici nu ma baga in seama,nici macar nu se uita la mine.
Cand am ajuns acasa am intrat din nou pe mess si am vorbit cu el intrebandu-l de ce ma ignora.Iar el imi raspunse ca a realizat ca ma iubeste si ca e ciudat si nou pentru el pentru ca el nu mai simtise asa ceva niciodata.Din spatele monitorului am inceput sa zambesc cu un fel de betie ce-mi trecea prin corp.
Urmatoarea zi aceasi poveste.Am incercat sa il inteleg.Dar nici macar 'Buna"?
M-am asezat langa un copac si m-am uitat la el intrebandu-ma de ce se comporta asa.Dar ceea ce vazusem ar fi fost mai bine sa nu stiu nicodata.
El se indrepta spre o fata pe care o stranse cu putere in brate,apoi a luat-o de mana si s-a dus langa prietenii lui.
Lacrimile si durerea si-au facut aparitia,lasandu-ma doar cu iluzia ca sunt iubita.
Iarasi,el imi explica ca fata aia era defapt sora lui si ca ii era foarte dor de ea-ea care se intorsese de curand din nu-stiu-ce tara straina.
Eu:Termina!Nu mai vreau sa aud minciuni.Te-ai jucat cu mine.Ce fel de monstru esti tu?!
El:Nu-mi vorbi asa draguto,stii ca te iubesc si ca tie ti-as spune numai adevarul.
Eu:Nu!Nu mai vreau sa ma folosesti.
Am inchis calculatorul si m-am asezat pe treapta scarilor uitandu-ma la luna.
De ce sa te folosesti de slabiciunea unei persoane ca sa o ranesti?Tu cu ce te-ai alege?Cu sentimentul ca esti puternic?Atunci ce fel de demon esti?
Well,cam asta se poate intampla,cel putin din punctul meu de vedere.So,unconditionaly love is just a dream.
Îh!Nu sunt eu genu' care sa vorbeasca de dragoste si siroposenii,dar totusi sunt fata.Si n-am ce-i face.Ma gandesc la asta fara sa vreau si chiar daca mi se pare o prostie.
In the end i wanna say:
1.Fetele nu sunt trofee.Nici obiecte.Sunt fiinte care au sentimente!
2.Cred ca o sa fie singurul si unicul post cu tema asta. [:))]
P.S. Povestile sunt inventate^^












