Mi-am mutat cortu' pe http://stuckvomhimmel.wordpress.com.
See ya there ^^





(mai am de lucrat (: )

Part 2 of kinda nothing.

Fericirea.
Un termen atat de abstract.
Port in fiecare zi o lupta cu mine si cu ceea ce simt.
Uneori ma simt atat de bine si..beata.
Dar cum un lucru bun nu tine,ura,nostalgia,frica,tristetea si melancolia ma prind din urma si imi sfasie orice speranta de a ma simti o persoana.
Am fost fada,am fost gri,am fost stearsa.
Sa te simti viu inseamna mai mult decat orice.
Oamenii sunt fragili,iar noi toti suntem oameni;oameni care nu stiu sa pretuiasca viata.
Punem alte probleme,aparent importante,pe primul plan si uitam sa zambim. De ce sa zambim?
Dar de ce nu?
Ai toate motivele din lume sa zambesti.

Toti murim,dar nu toti stiu sa traiasca.
Dormim pe noi cautand in vid,ceva.
Iar 'ceva' trece pe langa noi in timp ce il cautam.
Acel ceva e viata,si dorinta de a fi viu.

De mult timp nu am mai simtit acea culoare care imi hranea sufletul si mintea.
Acea culoare care sa ma faca sa simt ceva,orice,bun sau rau,moral sau imoral,care sa imi dea mancarimi prin vene,tremur in maini si scantei in degete.
O betie e mai dulce decat toate...
Iar acea betie e cea adusa de .. o Culoare.
Culoarea poate sa fie inalta,scunda,cu par scurt sau lung,grasa sau slaba,tampa sau geniala,poate fi oricum vrei tu sa fie.Pentru ca ochii tai vad ceea ce vor.
Hm.. Ochii..
Poarta catre suflet?Nici nu se putea mai adevarat.
Unii au mistere,altii se pot citi ca pe o carte deschisa.
Ochii sunt cei mai importanti,pentru ca ei sunt defapt cine esti.
Culoarea mea e inalta,cu par lung si cu ochi.. ei bine.. ochii Culorii ma fac sa ma indragostesc in fiecare zi,din nou si din nou de ea.
O imagine tiparita in minte,desenata cu un briceag pe scoarta retinei,e mai presus decat orice vorbe sau atingeri.
Cam anost?Cam inutil?Cam patetic?Cam da.
Si cu riscul de a-mi transforma postul intr-unul languros sau --in cel mai rau caz-- siropos,spun ca vreau Culoarea aia care ma face sa ma simt vie,chiar daca nu face mare branza.
Doar pentru mine.
Egoism curat.
Dar cine nu poate fi,intr-o situatie aidoma celei de sus?
Verde e Culoarea,verde mi-e fericirea,verzi ti-s ochii,verde mi-e lumea. 


















Taste this:

SOAD-Lonley day

Part 1 of nothing.

  Hmm..am cam neglijat blogu' in ultima vreme.Iar pentru asta...
...nimic.
  Ce s-a mai intamplat prin viata mea?

•   Am intrat la liceu,am cunoscut oameni,am inceputsa ii plac,am  inceput sa ii urasc,ne-am simit bine primele saptamani iar acum a inceput rutina.Orice ar insemna rutina in Vlahuta.
• Spre dezamagirea multora si covrigu' altuia,nu m-am apucat de fumat.
• Am avut balul,am dansat, am tipat,am cantat->home,sick si ragusita cu dureri de picioare si tiuit in urechi mai ceva ca dupa un capac.
• Falling in love and other shits like that.I'm a teenager,and i hate this.

  Am descoperit mai nou ca varsta nu prea conteaza.Cel putin din perspectiva mea.Eu inca nu pot sa inteleg superioritatea si reticenta cu care se poarta cei mai mari cu cei mai mici.Pur si simplu ma blochez cand incerc sa gasesc un raspuns.
  I don't act like that; am prieteni de la 10 la 23 de ani(cu exceptii cei intre 16-18).

   Cu timpul--adica dupa 2 luni--am invatat ca:
     -girls are little biches
     -i hate blondes (they're fake)
     -i'm in love with blues and jazz music <3
     -aparentele sunt totul
     -n-ai bani,n-ai viata
     -esti slab si incerci sa faci bine->esti batjocorit de toti
     -nu-i poti multumi pe toti
     -nu iti trebuie multi prieteni;nu ai nevoie de popularitate
     -pupincuristii sunt mereu acolo
     -kitchuri sunt peste tot (referindu-ma la personalitatea oamenilor)
     -don't ever fall in love with bad boys.You could better fall in chocolate or... in bed:))
     -urasc sa port tocuri. da-mi o pereche de skateri si sunt cel mai fericit om!
     -de asemenea nu-mi plac rochiile si cumparaturile
     -baietilor nu le pasa daca iti faci manichiura,sau daca ti-ai schimbat cararea sau daca ai un muc in ureche;nu acorda atat de multa atentie detaliilor decat atunci cand nu sunt
  
  Nu e tot ce am vrut sa zic...dar.. end of part 1 ^^.




Delectati-va cuuuu:

        Yeah Yeah Yeahs - Runaway

Peste.

  Ceasu-i tarziu.Ticaie incet,usor,deloc.Imaginile se misca cadru cu cadru si chiar si asa sunt incapabila sa vad ceea ce am in fata.Disting cu greu doua forme familiare.Luna ce straluceste poate prea mult si un chip pe care subconstientul mi-l creea. .
  Simteam cum capul imi ardea,gandurile scarjoleau cu ghearele,emotiile sfasiau cu colti de fier iar amitirile,oh,amintirile!Usturau mai rau ca orice arsura!Ecourile trecutului nu te lasa sub nici o forma.Sunt facute pentru a tortura.Unele,ce-i drept.
  M-am ridicat brusc lepadandu-ma de acea mana si am inceput sa alerg.Nu. Sa fug.Voiam pur si simplu sa scap de acele intortocheate 'tragedii'.Nu eram eu.
  Picioarele pareau sa stie drumul desi eu nu aveam nici cea mai vaga idee spre ce nicaieri ma indreptam.
  Dar pe o banca oarecare se afla o foaie alba indoita.
  Observarea acelei,aparent neimportante ,bucati de hartie imi provoca o reactie la care nu ma asteptam.Ma oprisem,gafaind, si ma uitam la acea banca cu stomacul in pioneze.Dar de ce?
  Pentru ca in spatele acelei banci,langa un copac,o umbra se misca privind spre mine pentru o secunda cu acei ochi scanteietori care imi luara respiratia.
  Nu puteam sa ma misc,nu stiam daca mai respir sau daca mai clipesc.Nu simteam decat pielea  ce mi se facuse ca de gaina.
  Acea umbra se deplasa,cu capul plecat,departanduse de copac,de banca,de mine,de tot.
  Am pasit usor spre banca parca prin vis si am luat hartia,trantindu-ma langa banca,nefiind in stare sa ma asez pe ea.
  Nu voiam sa vad ce poveste avea acea foaie.Ma simteam bine stand,pur si simplu cu ea in mana,in mijlocul noptii,pe o alee luminata doar de luna si de un felinar indepartat.Pare nebunesc,dar era tot ceea ce imi puteam dori.Nu tu bani,nu tu haine,nu tu masini scumpe si farduri.
  Incepuse sa ploua.Incet,fara graba,dar de asemenea si fara logica.Luna stralucea in continuare,iar pe cer nu se arata nici un nor.Cine eram eu sa ma indoiesc de posibil si imposibil?
  Ploaia facea totul mai bun.Am pus foaia in buzunar,mototolind-o putin,incercand sa o apar de ploaie, si mi-am sprijinit capul de banca.
  Picaturile de ploaie se izbeau de pleoapele mele,prelingandu-se pe fata.
  Raceala acelor lacrimi era exact medicamentul de care aveam nevoie.
  Auzeam ploaia,auzeam acorduri de chitara,auzeam clape de pian,auzeam vioara,auzeam noaptea cu toata misticitatea ei.

                                                                

   **

Ceva pentru urechi: 

               

Blue Foundation-Little by little.

Din Zeitschrift..

Bucati de versuri din Macedonski:

De-as fi scris pentru cei morti,

Mortii s-ar fi desteptat!

Am scris insa pentru vii,

Si ei nici nu s-au miscat!

Morti,iesiti din gropi afar'!

Locul vostru e-ntre noi!

Vii,intrati in locul lor,

Gropile suntpentru voi!

(De-as fi scris)

Eu am stat s-am cugetat

Si mijlocul l-am aflat

Viata mea s-o fericesc:

E sa nu ma mai gandesc.

Gandul m-a imbatranit,

Gandul m-a nenorocit...

Fara gand de ma nasteam,

Nu plangeam,nu sufeream.

De-am gandi,sau n-am gandi,

Rau-n veci va izbandi,

Si cu gand si fara gand,

Ne vom duce toti pe rand.

Tot o soarta vom avea,

In zadar fugim de ea,

Caci de suntem pe pamant,

Ne-am nascut pentru mormant.

..............................................

Voi o clipa sa traiesc,

Nicidecum sa nu gandesc

Sa ma uit la stele sus

Fara lui sa-i fiu supus.

Sa traiesc fara sa stiu

De sunt mort sau de sunt viu,

Si prin lume,calator

Sa ma duc nepasator.

(Gandului)

Ploua,ploua 

Ploua,cat poate  sa ploua.

Cu ploaia ce cade,m-apasa

Durerea cea veche,cea noua...

Afara e trist ca si-n casa,--

Ploua,ploua.

Ploua,ploua...

Ploua cat poate sa ploua...

Fiinta mea si simtirea

Sufar si plang amandoua...

Viata-si urmeaza-ndarjireea..

Ploua,ploua
(Cantecul ploaiei)


Iar suflet orb m-absorbi intruna,
Te simt,te-aud,si nu m-auzi,
Si ochii tai sunt stisi--si cruzi,
Si reci,--mai reci de cum e luna.
(Oh!Suflet orb!)


..........................................
Insa,nici pe drumul mare,
Nici prin funduri de pahare,
Inima nu mi-am uitat!

N-am uitat-o... E la mine...
Si tot bate...rau sau bine...
N-ar mai bate nicidecum!
De aceea lang-o floare,
O voi pune la-nchisoare,
Sa ramaie-ntr-un album!
(Intr-un album)


M-a dus desigur vantul la maluri si pe mine,
Dar inima din pieptu-mi de stanci s-a sfasiat
Si nu mai cred acuma in rau,si nici in bine...
In portul disperarii furtuna m-a bagat!
..................................................
Incai de-aveam pe lume vreo altfel de menire,
Incai de-as putea zice si eu ca am trait!
Dar nu;n-am trait inca,si-n scurta-mi vietuire
Abia mi-e dat a zice,atata:"Am iubit!"
(Noaptea de septembrie)


Un vis e viata:o stiu,s-a zis;
Ca maine , moartea o sa ne culce;
Dar incai viata,de e un vis,
Sa facem visul oricat de dulce!
...........................
Fantastic luna urca pe cer...
Parfum de roze pluteste-n aer
In orice frunza e un mister...
In orice piepturi patimi sa-ncaier!
..............................
Uitand nevoie,grija s-orce,
Hai sa radem cu toti de soarte...
De ras sunt multe...de plans nu e
Niic pentru viata,nici pentru moarte!
De tineti insa tocmai a plange:
Sticla sa soarca lacrimile-aci!
Vesel,rubinu-n ea se rasfrange!
Cioc-cioc,pahare,--buze,cip-ci!
(Dupe miezul noptii)

Lista de redare: 

  Ludwig van Beethoven - Fur elise.

Pics. (de sezon)

Fara cale de intoarcere

Unele decizii pe care le luam sunt ireversibile.Iar acestea sunt cele mai urate.

Dar nu mai urate ca acelea care te duc pe un drum gresit fata de cel pe care trebuia -sau voiai- sa mergi.

Stii ca nu mai poti sa te intorci.Esti constient ca nu mai poti face nimic ca sa schimbi ceva.

Tot ce poti sa faci e sa-ti continui viata.Indiferent daca faci ceea ce vrei sau nu.Pentru ca ceea ce ne dorim nu e mereu ceea ce ne trebuie.

Alt lucru pe care l-ai putea face ar fi sa iti iei gps-ul si sa-l duci la reparat.

Pana la urma,cel mai bine e sa duci la bun sfarsit ceea ce ai inceput.

Nu am idee de ce scriu despre asta,nu am idee de ce nu mai am inspiratie.Care'i problema mea?

Ma duc sa ma scufund in muzica.

Ma duc sa ma amagesc.

**

O alta melodie:

Pink Floyd - Dark side of the moon       

Titlu abstract,folosit de prea multe ori in subiecte in care nu ar trebui introdus: MUZICA.

 Un cuvant superb care si-a pierdut semnificatia.What a shame.Acum orice zdranganeala poate fi numita 'muzica' de 'experti'.De parca viata noastra ar putea fi traita all time pe muzica de la televizor care explica cat de tari sunt,cu cate si-au tras-o intr-o zi,cata bautura au dat pe gat,ce haine scumpe au si ce viata fara nici o semnificatie au.Ma bucur ca m-am nascut la timp ca sa nu cresc pe glumele astea.
 Trecand peste ororile zilnice care devin din ce in ce mai agasante ajungem in final la muzica buna,muzica ascultabila,muzica,care se poate numi muzica.
 Ei bine,nu o sa incerc sa ridic in slavi rockul,pentru ca nu toti au aceasi pasiune pentru el.
 Gusturile difera asa ca nu o sa conving pe unu' care asculta dnb sau raggae sa treaca la rock si pana la urma..de ce as face-o?Pana si eu ascult melodii care nu fac parte din 'Biblia' mea,pentru ca diversele intamplari au nevoie de muzica diversificata nu numai de ceea cu ce esti obisnuit.
 In final muzica e cel mai bun prieten.Iti da un sfat cand ai nevoie,te calmeaza cand esti scos din tandari,te adoarme cand il astepti in statie pe Mos Ene si el nu mai apare,iti ofera euforie si o intretine atunci cand ai chef sa te simti bine,daruieste transpiratie,miscari nestapanite si adrenalina atunci cand ai nevoie de-o petrecere,vindeca o inima ranita si iti aduce zambetul pe buze aducandu-te i starea pe care ti-o alegi.Fie optimism,fie tristete.
 Don't you dare to prove me wrong.You know that i'm right.
 Pun pariu ca oricare dintre aceste persoane care-mi citesc postul au folosit cel putin o singura daca muzica pentru a se descarca de tensiune,debarasa de probleme,pentru a-i face fericiti.Pentru ca in final asta face muzica.Aduce fericire.
 De multe ori mi se pare ca muzica e singura cale prin care ma pot exprima.Prin care pot vorbi spunand exact ceea ce vreau.E o limba secreta.De aceea oamenii care ascult aceasi muzica se inteleg bine,pentru ca se inteleg pe ei.Is'nt that so sweet?:o3
 Nu,gata.M-am hotarat.
 Nu vreau nici un print pe un cal alb,nu vreau un blond cu ochii albastri si romantic.
 O sa ma casatoresc cu un cantaret!Va spun eu,asta mi se va intampla.Pentru ca el va fi singurul care va ajunge sa-mi descopere muzica inimii si sa o inteleaga.

Man,my head is somewhere up there,in the clouds.And it feels so great,while my heart won't ever stop lookin' so young and full of life.


                                                                          **
Propun pentru urechiusele dumneavoastra (daca-mi impartasiti dependenta de muzica) urmatoarea melodie care ruleaza acum in playlistul meu:

                                         Letters To Cleo - I want you to want me 

 I wanna be free

I wanna be loved

I wanna be more than you're thinking of.

Xv

...Si aici incepe totul.Intr-o zi ca oarecare.O zi care nu inseamna nimic pentru nimeni. Mai putin pentru noi.
 E posibil ca soarele sa apuna pentru ultima data in viata noastra.Nici nu ma pot gandi la ceva mai bun.Sa te sacrifici in superbele culori ale soarelui ce te rasfata cu slabele raze de lumina calda,stralucitoare,orbitoare.
 Suntem oare indeajuns de puternici ca sa recunoastem cat suntem de slabi?
 Nu mai e timp pentru asta acum.Sfarsitul capitolului acesta se apropie cu nerusinare,calcand peste tot,distrugand orice in cale.
 Vise,sperante;nimic din ce mi-am dorit pana acum nu s-a intamplat.Insa ceea ce imi doream nu era ceea ce aveam nevoie.Iar acum ca am descoperit ceea ce imi trebuie nu ma pot bucura destul.
 Gandurile imi sunt intortocheate,frica ma sfarama,vorbele nu mai ajung la mine.Am urechi,dar parca nu pot,nu vreau sa aud.
 Uitandu-ma la cei 4 de langa mine un sentiment,nu,o scanteie ma facu sa tremur.
 Era oare fericire?In acest moment?Acum?!Dar de ce?
 M-am trantit pe acel damb de iarba uscata cosita acum ceva vreme si am inchis ochii respirand profund.Aerul era apasator;o mireasma inabusitoare si greoaie ma facu sa tremur din nou.
 Cum puteam fi fericita in astfel de clipe?
 Am deschis ochii.In fata mea statea John privindu-ma cu un amalgam de stari ce se schimbau rapid,una dupa alta, schimbarea fiind vizibila pe chipul lui.
 Isi baga mainile in buzunarul hanoracului si lasa capul in jos,mergand cu pasi marunti spre locul in care stateam.
 Nu se urca pe damb,langa mine,ci doar se spijini de el stand in picioare.
 Privi spre apus cu acea profunzime pe care nu credeam vreodata ca am sa o vad la el.Se schimbase atat de mult in ultimele saptamani,incat de abia acum observasem ca nu mai era acelasi John,glumet, cu acel zambet voios imprimat tot timpul pe fata lui.
 Ceva il rodea.Stiam ce.
 O sa fie bine,am gandit eu uitandu-ma la chipul sau matur.
 Isi misca capul si se uita in ochii mei.Nu stiu ce vazuse,insa intoarse capul privind din nou spre apus.
 Nu cred ca a fost ceva bine de cand am inceput sa facem asta,zise cu vocea stinsa chiar si in minte.
 M-am uitat si eu catre apus.Avea dreptate.Insa eu eram fericita.Chiar acolo,in acel haos,in acel iad ce astepta sa se dezlantuie.
 Ce a fost?Ce este?Ce o sa fie?
 Nu voiam sa aflu.

Oameni si cuvinte.

10.iulie  Stau in camera intr-o liniste desavarsita.Tot ce se aude este sunetul sacadant al ceasului sau cate o masina stinghera ce trece pe drum facandu-ma sa tresar.
 In acest vid de negura doar o fasie argintie,o lumina stralucitoarte--cea a lunii-- imi lumineaza caietul pe care acum scriu.
 Nu ma gandesc la ceva anume;nu scriu despre nimeni si nimic.Gandul,mana si pixul abereaza constant cautand sa capete o noima.
 Mina ce o las pe aceasta foaie poate ca nu inseamna nimic;nu va ajunge in ziare,tabloide sau carti,insa stiu ca am fost inzestrata cu harul de a scrie,iar asta imi e de ajuns pentru a supravietui fiecarei zile.
 Ma uimeste capacitatea unui om--oricare ar fi el pentru ca in final tot o apa si un pamant suntem--de a intelege;sau mai degraba modul in care omul pricepe ceva.
 O propozitie poate insemna un citat filozofic pentru unii,o blasfemie pentru altii,poate parea ceva inutil unora sau ceva patetic si josnic,iar astfel,cinci cuvinte insirate finite de un semn de punctuatie poate capata in timp o mie si una de sensuri.
 Intotdeauna m-au uimit cuvintele,mi-au incantat ochiul si urechea,mi-au demonstrat cat de puternice pot fi.
 Tot ce vedem in jurul nostru sunt facute cu ajutoarul cuvintelor.Omul a spus:"sa se construiasca aia",iar aceasta a inceput sa se cladeasca,cuvintele ajungand la urechile ce trebuiau sa le auda si astfel am creat lumea.Sau am facut-o m ai prospera,ca sa nu sfidam Biblia.
 Daca nu ai glas ca sa vorbesti,ureche ca sa asculti si ochi ca sa vezi atunci esti un obiect.
 Daca detii capacitatea de a aprecia,a multumui,a indragi ceea ce altcineva a facut,de ce sa critici ca un natang si sa narui vise,sperante si munca?Pentru ca asta e legea naturii?Sa existe si rebuturi si "uscaciuni" in fiecare specie?E nedrept si fara noima.
 Fiecare are,de-a lungul vietii,o varietate de sanse si oportunitati,dar o vom alege pe cea gresita din cauza noastra,din pricina celor ce vorbesc doar ca sa critice si sa batjocorasca,ce vad numai mizeria din ochii altora si aud ceea ce vor,uitand ca sunt si eu oameni;iar oamenii au defecte si daca vedem numai partile proaste unde o sa ajungem?O sa producem haos,dezastru,valma.De ce sa faci asta cand poti sa-ti creezi un univers sigur,placut si ambiental fara nici un chin?Pnetru ca 'raul' trebuie sa existe ca sa evidentieze 'binele'?Mi se pare o absurditate.
 De ce a creat Dumnezeu asta?Ca sa testeze bunavointa,credita si iubirea celor pe care El i-a creat?Cum oare un parinte nu-si poate increde in odraslele lui?!
 Eu nu inteleg,dar poate nu am primit mesajul ce trebuia transmis corect.Desi e impropriu spus 'corect' din timp ce nimeni nu are aceasi opinie despre un lucru;pana la urma de unde am sti daca e corect sau gresit ceea ce o persoana sustine sus si tare ca e bine in timp ce tu stii cu toata fiinta ta ca e gresit?
 Poate ca randurile acestea ce se astern in fata voastra(daca v-ati incumetat sa cititi pana aici) este pur si simplu o prostie vazuta pe net,sau un lucru marcant,ori o aberatie si in cazul celor mai multe persoane poate ca e anost si fad.
 Asta e calea nestiutorilor intr-o lume condusa de incertitudine si baza pe instincte sau pareri(in functie de caracterul fiecaruia).
 Acum eu ma voi retrage pe peticul meu de iarba,voi privi rasaritul si voi filozofa in continuare chiar daca nimeni nu da doi bani pe asta.

                   -05:34-

MAKE YOUR DREAMS COME TRUE EVEN FOR THE OTHERS IS NOT A BIG DEAL.BUT IF IS IMPORTANT TO YOU,THATS WHAT REALLY MATTERS!NEVER STOP FOLLOWIN' YOUR DREAM!  

P.S.Poate ca engleza mea e cam subreda,dar ati inteles.(nu-mi place gramatica!)

P.S. Nu intentionez sa atrag atentia cititorului prin titlu.Daca cine vrea intradevar sa citeasca va citi chiar daca titlul este o manzgaleala.

Pics.

Am cam deviat de la ceea ce sunt in ultima vreme. Asa ca o sa schimb ceva.Poate nu neaparat o schimbare majora,dar,ceva,oricat de mic,oricat de putin,conteaza si mereu va conta.Detaliile fac diferenta :)

Un post dedicat persoanelor sau lucrurilor care imi lipsesc.

 Mi se pare dubios cum oamenii pretuiesc ceva anume dupa ce nu-l mai au,cum isi aduc aminte cu drag de momentele in care se simteau jenati sau de clipele in care se certau cu cineva,cum plang cand deschid cutia cu amintiri.I se mai pare cuiva ca ceva e in neregula?Er..nu mai conteaza.

 In fiecare zi oameni intra si ies din viata noastra fara sa stii cine ce rol are.Poate ca baiatul pe langa care ai trecut fara sa il observi o sa iti devina cel mai bun prieten,sau poate ca fata de pe strada cealalta e 'jumatatea' ta.Interactionam cu atati oameni incat nici nu ne dam seama de numarul lor.

 Oh,atatea amintiri!Atatea lucruri care ne-au unit iar acum ne-au despartit.Mult prea multe.

Mi-e dor de Claudiu,vechi prieten cu care am pierdut legatura,de Bud,care a fost alaturi de mine chiar si cand nu am vrut,de Didu,sora mea,pe care nu am mai vazut-o de luni bune si care  imi lipseste enorm,de Dudu,baiatu' care mi-a imbunatatit gustul in materie de muzica,de Mircea,pufosul care nu se mai opreste din DOTA,de Rica la care nu ma mai opream din numarat firele de par alb,de Roby,Hapciu! si de luptele lui cu Stefan,de Amza si bataile cu conuri,de Strut si Vash cu glumele lor deocheate,de Bogdan si provocarile lui crete(btw,imi pare rau ca ti-am facut mintea creata pana te-am enervat,sper ca nu ti-am facut o impresie prea proasta:(..),de Edy cu "emo"-ul lui,de Costi zis si Nae,persoana anti-plictiseala,de John si de prajeala lui,de Boto,pur si simplu,de Limbric si mistourile facute pe seama lui,saracul,de Preda si colacutii lui,de Vali cu tepii in toate directiile,de Cristi si expresiile lui,de Profu' si de cronometrul cu care ne-a marcat pe toti,de Andreea,scrofita noastra si de bataile cu spray in vestiar,de Dede mult,mult de tot,de Nicu si de bataile cu bulgari,de Florin si obrajii lui rosiiii,rosii ca focul,de Viorel,stresantul meu var,de Senti,parteneru' meu de Cabal,de bunicul(odihestete in pace:-<),de Gaby,prietenul care imi fura suzeta si fugea cu ea cand eram mica:)),de Dan,ai carui ochi ma tin treaza toata noaptea.

 Mi-e tare dor de voi!Nu stiu cand sau cum o sa ne revedem sau daca o sa ne mai vedem.Dar niciodata nu va voi uita:).Unii poate ca o sa cititi ce am scris si o sa va amintiti cu drag..sau nu de mine,pentru altii poate postul meu o sa treaca ca rata prin apa,iar ceilalti poate nu o sa aflati niciodata de asta.

 Nu mai conteaza cine vede,cine nu vede,eu sunt fericita ca toti ati facut sau faceti parte din viata mea.Va multumesc pentru clipele placute pe care le-ati impartasit cu mine!>:d<

 P.S. Putin cam sentimental?(:-?)

I miss you D.I really am.





                                                                            Miss your brown eyes.

Balada unui copil obosit (Balada unui emo blond)

                             

Era un emo depravat,

La cap era roscat

Dar cand blond era,

Se subintelegea ca minte n-avea.

Avea creierul asa de mic

Incat la ea nu se uita nici un calic.

Ea la culori se uita

Si neuronul in panica intra.

Cand orice baiat vedea,

Direct la el in brate sarea

Il chinuia,il saruta,il viola

Dar el nici “buna” nu-i dadea

Si speriat fugea de ea

Sperand ca cineva il va salva.

Disperata ca nimeni n-o iubea,

Ea la Motz si Tiby se ducea

Dar cand vedea ca-i refuzata,

La Mihai si Vlad se ducea indata.

Insa ei o respingeau,o injurau,o huiduiau

Si la iubitele lor se intorceau.

Iar la ultima-ncercare

La Calin si Bogu sare

Si vazand ca nu-i mai merge

Decat cu lama se-ntelege.

Dar prieteni nu mai are,

Ca-i un emo pana moare.

Ea nu crede;ea se cearta

Si acum toti vor s-o bata.

 

                  

         Data : 03.iunie.2011
Specificare speciala: la productie a participat si Cristea Andrei a.k.a mon ami.

                                                                                Daca viata nu-ti zambeste,gadil-o!;)

Let's waste time 

Chasing cars 

Around our heads 

I need your grace 

To remind me 

To find my own 

All that I am 

All that I ever was

Is here in your perfect eyes, they're all I can see 

 SnowPatrol-Chasing cars

All i can  ever see.

Soare

Se spune ca vremea e frumoasa

Atunci cand in suflet e soare

Se spune ca ploaia e mai rece

Atunci cand in suflet de doare

Se spune ca vantul nu bate deloc

Cand iubesti…

Dar frunzele toate se misca

Sa stii ca-mi lipsesti

Te voi astepta,

Toata viata mea

Doar iubirea ta

Ma poate salva.

And I mean it.

Wtf?!

Ei ne iubesc chiar daca ii punem sa faca cele mai stupide lucruri

>I've asked a kid ,"What's love?"
  The kid answered, "Love si when a puppy licks your face"
  I laughed,then he added ,"Even after you left him alone all day."<




  This is unconditional love.But we...what kind of love do we feel?Hai c-o dau pe romana (pt. fanii Robotzilor: Crapy language patch selected).
  Experienta mea in domeniul asta nu e cine stie ce,easy come,easy go.
  Dar cum sa uit de privirea lui?De ochii lui caprui ce ma ardeau?De zambetul lui care putea inlatura orice nor de pe cer?
  Lucrurile astea ma tineau treaza in fiecare seara.Nu puteam adormi,nici macar pune geana pe geana.Uneori asteptarea era insuportabila,alteori era placuta,dar cand trebuia sa vorbesc cu el...pur si simplu amuteam.Ce era in neregula cu mine?Stiam alfabetul,stiam sa leg 3 cuvinte,dar niciodata nu mi se intamplase ca pur si simplu sa tac si sa nu ma pot concentra ca sa vorbesc.Niciodata.
  Dar universul meu se prabusea total cand , vazand ca nu are cu cine sa vorbeasca , se ridica si pleca.
  Imi petrecusem nopti intregi explicandu-mi ce se intampla cu mine,dar intr-un final am decis sa nu ma mai gandesc la ce-o sa fie.Que sera,sera.
  A doua zi incerca din nou sa vorbeasca cu mine.
 -Buna,zise zambind usor.
 Incepusem cu stangul.Deja simteam cum privirea lui imi taia respiratia.Oare puteam sa scot un sunet macar?!M-am concentrat si am incercat sa scot un salut.
-Buna,i-am raspuns incet.
  Ne uitam unul in ochii celuilalt incercand sa ne intelegem prin priviri,apoi el isi ridica usor mana si o aseza usor peste a mea,iar eu simteam mii si mii de furnicaturi in locul in care mainile noastre se atingeau.
-Simti si tu asta?ma intreba el.
-Da.
  Zambi,din nou lasandu-ma doar sa-l privesc.
-Credeam ca e doar in capul meu.
-Si eu...,i-am zis uitandu-ma la soarele ce tocmai apunea.
-In sfarsit te-am gasit...,sopti el ridicandu-si mana,apoi infasurand-o in jurul umerilor mei,aducandu-ma mai aproape de el.
  Ma simteam protejata si..iubita,langa el.E uimitor cum s-a putut intampla asta.


  Exact,pentru ca in real life nu se intampla.Asta (^) de cele mai multe ori se intampla numai in mintea noastra.Prea putini spun ce simt,ce gandesc si asa pierd multe.Mai sunt inca 2 posibilitati,care sunt,probabil,cele mai sigure.

  [...]Imi petrecusem nopti intregi gandindu-ma la ce era in neregula cu mine.Inca nu stiam.
    A doua zi el veni din nou la mine si ma saluta.
-Buna.
-Buna,i-am soptit avand imprimat pe fata un zambet tampit.
  El incerca sa isi ridice mana si sa o puna peste a mea,insa eu mi-am retras-o repede.Nu stiam ce sa fac mai departe.Asa ca mai bine sa nu fie nimic decat sa fie ceva gresit.Prea multa suferinta in trecut.
-Nu.Nu incerca nimic,i-am spus cu o voce goala si rece.
  El se uita confuz la mine incercand sa spuna ceva.
-Dar...
-Nu,i-am zis ridicandu-ma de pe iarba.
-Te iubesc!spuse cu o voce sparta.
-E doar senzatia de iubire.Nu simti asta cu adevarat.Asa ca las-o cum e,am spus incercand sa controlez lacrimile ce simteam ca-mi vor evada.


  Asta e gen telenovela,gen drama,gen spectatorii zic :"O haidee intoarce-te la eeel nu fi tutaa!".Mdeah...si ce zic spectatorii despre urmatoarea mini-poveste?

   [...]Uneori asteptarea era placuta,dar nu mai puteam rezista.Trebuia sa vorbesc cu el cumva.
  Am deschis calculatorul si am observat ca el era pe mess.I-am dat un mesaj si am inceput sa conversam.
  La finalul discutiei am incercat sa ii explic ca il plac,iar lucrul asta ne-a mai tinut treji inca 2 ore.
  Ziua urmatoare nici nu ma baga in seama,nici macar nu se uita la mine.
  Cand am ajuns acasa am intrat din nou pe mess si am vorbit cu el intrebandu-l de ce ma ignora.Iar el imi raspunse ca a realizat ca ma iubeste si ca e ciudat si nou pentru el pentru ca el nu mai simtise asa ceva niciodata.Din spatele monitorului am inceput sa zambesc cu un fel de betie ce-mi trecea prin corp.
  Urmatoarea zi aceasi poveste.Am incercat sa il inteleg.Dar nici macar 'Buna"?
  M-am asezat langa un copac si m-am uitat la el intrebandu-ma de ce se comporta asa.Dar ceea ce vazusem ar fi fost mai bine sa nu stiu nicodata.
  El se indrepta spre o fata pe care o stranse cu putere in brate,apoi a luat-o de mana si s-a dus langa prietenii lui.
  Lacrimile si durerea si-au facut aparitia,lasandu-ma doar cu iluzia ca sunt iubita.
  Iarasi,el imi explica ca fata aia era defapt sora lui si ca ii era foarte dor de ea-ea care se intorsese de curand din nu-stiu-ce tara straina.
 Eu:Termina!Nu mai vreau sa aud minciuni.Te-ai jucat cu mine.Ce fel de monstru esti tu?!
 El:Nu-mi vorbi asa draguto,stii ca te iubesc si ca tie ti-as spune numai adevarul.
 Eu:Nu!Nu mai vreau sa ma folosesti.
 Am inchis calculatorul si m-am asezat pe treapta scarilor uitandu-ma la luna..Am intrebat-o cu lacrimi in ochi.


 De ce sa te folosesti de slabiciunea unei persoane ca sa o ranesti?Tu cu ce te-ai alege?Cu sentimentul ca esti puternic?Atunci ce fel de demon esti?
  Well,cam asta se poate intampla,cel putin din punctul meu de vedere.So,unconditionaly love is just a dream.
  Îh!Nu sunt eu genu' care sa vorbeasca de dragoste si siroposenii,dar totusi sunt fata.Si n-am ce-i face.Ma gandesc la asta fara sa vreau si chiar daca mi se pare o prostie.
  


  In the end i wanna say:


1.Fetele nu sunt trofee.Nici obiecte.Sunt fiinte care au sentimente!
2.Cred ca o sa fie singurul si unicul post cu tema asta. [:))]


P.S. Povestile sunt inventate^^

Pics.

A fi sau a nu fi..om.

  Ce ne face umani si diferiti fata de animale?Ratiunea?Sentimentele?Discernamantul?Controlul instinctului?Daca da atunci unde se afla atunci cand oamenii omoara?Unde se afla atunci cand fac niste lucruri care nu ii afecteaza numai pe ei,in prezent..ci si pe urmasii lor in viitor?Unde se afla atunci cand calci peste cadavre ca sa iti fie tie bine?Unde se afla atunci cand creezi ca sa distrugi?Haaabar n'avem care'i treaba cu asta.

  Omul,in simpla lui viata,poa' sa faca 3 lucruri,bun-neutru-rau,ca la clasa I,poate sa-si ajute 'fratii' cu care locuieste intr-o casa atat de mare numita 'Terra',poa' sa lucreze doar ca sa ii fie lui bine si probabil familiei lui sau poate sa-i 'omoare' pe cei saraci si slabi folosindu-se de putere si nu numai.

  Oamenii din prima categorie sunt foarte rari.Extrem de rari.Prea rari.Cei din a doua categorie sunt la tot pasul.Peste tot.Iar cei din ultima categorie sunt destui pentru a-si distruge poporul,tara,continentul,planeta.

  Ma intreb oare,nu si-or da seama ca daca fac ceea ce fac ii distrug pe toti,adica inclusiv pe ei?Ce dracu' o fi in capu' lor?Tarate?Oare se gandesc ca daca mor o sa-si ia masinile bengoase,hainele scumpe,vilele de milioane de euro/dolari si verzisorii dupa ei?Si sa zicem ca poti.Da' daca esti mort,cum maxilaru' ursului le mai folosesti?Ce,crezi ca esti vreun Chuck Norris sau vreun ciudat d'ala care se reincarneaza?Think again.Esti doar tarana.Tarana oricum.Tarana sigur avand in vedere ca doar asta ai in cap!A da.Si TARATE!

  Cum zic,suntem neajutorati in fata mortii,cancerului,fortelor naturii(care sunt multe,foarte multe!),accidentelor nucleare cand habar n-ai ce te loveste decat atunci cand te imbolnavesti exact ca si in cazul radiatilor solare sau al poluarii.

  "Eh,poluare!Nu ma afecteaza pe mine asta!"Sa mori tu?Bine,oricum o sa mori,era doar un fel de a spune.Vezi peste tot ca oamenii vorbesc despre poluare si nu fac nimic,vezi peste tot oamenii care au epuizat subiectul asta si au trecut la altul,vezi ca ai ajuns sa nu iti mai pese si sa faci exact ce ai fost invatat de mic sa nu faci,observi,pana la urma,ca nu iti mai pasa de nimic si ca ai uitat ceea ce 'poluarea' inseamna.Am dreptate?Normal ca am,doar vad zilnic oameni ca tine!Nepasator incurabil ce esti!

  POLUÁ, poluez, vb. I. Tranz. A face ca aerul, apa, mediul de viață să devină nocive din cauza materiilor chimice reziduale, a deșeurilor industriale, a gazelor de eșapament etc.; a vicia; a infecta. 

A POLUÁ ~éz tranz. (apa, solul, atmosfera etc.) A infecta cu impurități dăunătoare; a murdări făcând nociv; a vicia  [Doar pentru cultura ta generala^^]

*Cand folosesc pesoana a IIa nu ma refer la voi,cei care imi cititi articolul,ci la cei care polueaza,distrug,afecteaza in nestire ceea ce au in jur.Valabil pentru toate posturile mele.Just in case,nu vreau sa fiu una d-aia care ii insulta pe aia care nu ii cunoaste.Ii insulta pe aia pe care ii cunoaste,ca de',la nervi omu' spune multe.Voiam doar sa lamuresc.

P.S. Nu,nu sunt nebuna.Sau poate ca da?Nici nu mai conteaza:-j