Xv

...Si aici incepe totul.Intr-o zi ca oarecare.O zi care nu inseamna nimic pentru nimeni. Mai putin pentru noi.
 E posibil ca soarele sa apuna pentru ultima data in viata noastra.Nici nu ma pot gandi la ceva mai bun.Sa te sacrifici in superbele culori ale soarelui ce te rasfata cu slabele raze de lumina calda,stralucitoare,orbitoare.
 Suntem oare indeajuns de puternici ca sa recunoastem cat suntem de slabi?
 Nu mai e timp pentru asta acum.Sfarsitul capitolului acesta se apropie cu nerusinare,calcand peste tot,distrugand orice in cale.
 Vise,sperante;nimic din ce mi-am dorit pana acum nu s-a intamplat.Insa ceea ce imi doream nu era ceea ce aveam nevoie.Iar acum ca am descoperit ceea ce imi trebuie nu ma pot bucura destul.
 Gandurile imi sunt intortocheate,frica ma sfarama,vorbele nu mai ajung la mine.Am urechi,dar parca nu pot,nu vreau sa aud.
 Uitandu-ma la cei 4 de langa mine un sentiment,nu,o scanteie ma facu sa tremur.
 Era oare fericire?In acest moment?Acum?!Dar de ce?
 M-am trantit pe acel damb de iarba uscata cosita acum ceva vreme si am inchis ochii respirand profund.Aerul era apasator;o mireasma inabusitoare si greoaie ma facu sa tremur din nou.
 Cum puteam fi fericita in astfel de clipe?
 Am deschis ochii.In fata mea statea John privindu-ma cu un amalgam de stari ce se schimbau rapid,una dupa alta, schimbarea fiind vizibila pe chipul lui.
 Isi baga mainile in buzunarul hanoracului si lasa capul in jos,mergand cu pasi marunti spre locul in care stateam.
 Nu se urca pe damb,langa mine,ci doar se spijini de el stand in picioare.
 Privi spre apus cu acea profunzime pe care nu credeam vreodata ca am sa o vad la el.Se schimbase atat de mult in ultimele saptamani,incat de abia acum observasem ca nu mai era acelasi John,glumet, cu acel zambet voios imprimat tot timpul pe fata lui.
 Ceva il rodea.Stiam ce.
 O sa fie bine,am gandit eu uitandu-ma la chipul sau matur.
 Isi misca capul si se uita in ochii mei.Nu stiu ce vazuse,insa intoarse capul privind din nou spre apus.
 Nu cred ca a fost ceva bine de cand am inceput sa facem asta,zise cu vocea stinsa chiar si in minte.
 M-am uitat si eu catre apus.Avea dreptate.Insa eu eram fericita.Chiar acolo,in acel haos,in acel iad ce astepta sa se dezlantuie.
 Ce a fost?Ce este?Ce o sa fie?
 Nu voiam sa aflu.