Din Zeitschrift..

Bucati de versuri din Macedonski:

De-as fi scris pentru cei morti,

Mortii s-ar fi desteptat!

Am scris insa pentru vii,

Si ei nici nu s-au miscat!

Morti,iesiti din gropi afar'!

Locul vostru e-ntre noi!

Vii,intrati in locul lor,

Gropile suntpentru voi!

(De-as fi scris)

Eu am stat s-am cugetat

Si mijlocul l-am aflat

Viata mea s-o fericesc:

E sa nu ma mai gandesc.

Gandul m-a imbatranit,

Gandul m-a nenorocit...

Fara gand de ma nasteam,

Nu plangeam,nu sufeream.

De-am gandi,sau n-am gandi,

Rau-n veci va izbandi,

Si cu gand si fara gand,

Ne vom duce toti pe rand.

Tot o soarta vom avea,

In zadar fugim de ea,

Caci de suntem pe pamant,

Ne-am nascut pentru mormant.

..............................................

Voi o clipa sa traiesc,

Nicidecum sa nu gandesc

Sa ma uit la stele sus

Fara lui sa-i fiu supus.

Sa traiesc fara sa stiu

De sunt mort sau de sunt viu,

Si prin lume,calator

Sa ma duc nepasator.

(Gandului)

Ploua,ploua 

Ploua,cat poate  sa ploua.

Cu ploaia ce cade,m-apasa

Durerea cea veche,cea noua...

Afara e trist ca si-n casa,--

Ploua,ploua.

Ploua,ploua...

Ploua cat poate sa ploua...

Fiinta mea si simtirea

Sufar si plang amandoua...

Viata-si urmeaza-ndarjireea..

Ploua,ploua
(Cantecul ploaiei)


Iar suflet orb m-absorbi intruna,
Te simt,te-aud,si nu m-auzi,
Si ochii tai sunt stisi--si cruzi,
Si reci,--mai reci de cum e luna.
(Oh!Suflet orb!)


..........................................
Insa,nici pe drumul mare,
Nici prin funduri de pahare,
Inima nu mi-am uitat!

N-am uitat-o... E la mine...
Si tot bate...rau sau bine...
N-ar mai bate nicidecum!
De aceea lang-o floare,
O voi pune la-nchisoare,
Sa ramaie-ntr-un album!
(Intr-un album)


M-a dus desigur vantul la maluri si pe mine,
Dar inima din pieptu-mi de stanci s-a sfasiat
Si nu mai cred acuma in rau,si nici in bine...
In portul disperarii furtuna m-a bagat!
..................................................
Incai de-aveam pe lume vreo altfel de menire,
Incai de-as putea zice si eu ca am trait!
Dar nu;n-am trait inca,si-n scurta-mi vietuire
Abia mi-e dat a zice,atata:"Am iubit!"
(Noaptea de septembrie)


Un vis e viata:o stiu,s-a zis;
Ca maine , moartea o sa ne culce;
Dar incai viata,de e un vis,
Sa facem visul oricat de dulce!
...........................
Fantastic luna urca pe cer...
Parfum de roze pluteste-n aer
In orice frunza e un mister...
In orice piepturi patimi sa-ncaier!
..............................
Uitand nevoie,grija s-orce,
Hai sa radem cu toti de soarte...
De ras sunt multe...de plans nu e
Niic pentru viata,nici pentru moarte!
De tineti insa tocmai a plange:
Sticla sa soarca lacrimile-aci!
Vesel,rubinu-n ea se rasfrange!
Cioc-cioc,pahare,--buze,cip-ci!
(Dupe miezul noptii)

Lista de redare: 

  Ludwig van Beethoven - Fur elise.

Pics. (de sezon)

Fara cale de intoarcere

Unele decizii pe care le luam sunt ireversibile.Iar acestea sunt cele mai urate.

Dar nu mai urate ca acelea care te duc pe un drum gresit fata de cel pe care trebuia -sau voiai- sa mergi.

Stii ca nu mai poti sa te intorci.Esti constient ca nu mai poti face nimic ca sa schimbi ceva.

Tot ce poti sa faci e sa-ti continui viata.Indiferent daca faci ceea ce vrei sau nu.Pentru ca ceea ce ne dorim nu e mereu ceea ce ne trebuie.

Alt lucru pe care l-ai putea face ar fi sa iti iei gps-ul si sa-l duci la reparat.

Pana la urma,cel mai bine e sa duci la bun sfarsit ceea ce ai inceput.

Nu am idee de ce scriu despre asta,nu am idee de ce nu mai am inspiratie.Care'i problema mea?

Ma duc sa ma scufund in muzica.

Ma duc sa ma amagesc.

**

O alta melodie:

Pink Floyd - Dark side of the moon       

Titlu abstract,folosit de prea multe ori in subiecte in care nu ar trebui introdus: MUZICA.

 Un cuvant superb care si-a pierdut semnificatia.What a shame.Acum orice zdranganeala poate fi numita 'muzica' de 'experti'.De parca viata noastra ar putea fi traita all time pe muzica de la televizor care explica cat de tari sunt,cu cate si-au tras-o intr-o zi,cata bautura au dat pe gat,ce haine scumpe au si ce viata fara nici o semnificatie au.Ma bucur ca m-am nascut la timp ca sa nu cresc pe glumele astea.
 Trecand peste ororile zilnice care devin din ce in ce mai agasante ajungem in final la muzica buna,muzica ascultabila,muzica,care se poate numi muzica.
 Ei bine,nu o sa incerc sa ridic in slavi rockul,pentru ca nu toti au aceasi pasiune pentru el.
 Gusturile difera asa ca nu o sa conving pe unu' care asculta dnb sau raggae sa treaca la rock si pana la urma..de ce as face-o?Pana si eu ascult melodii care nu fac parte din 'Biblia' mea,pentru ca diversele intamplari au nevoie de muzica diversificata nu numai de ceea cu ce esti obisnuit.
 In final muzica e cel mai bun prieten.Iti da un sfat cand ai nevoie,te calmeaza cand esti scos din tandari,te adoarme cand il astepti in statie pe Mos Ene si el nu mai apare,iti ofera euforie si o intretine atunci cand ai chef sa te simti bine,daruieste transpiratie,miscari nestapanite si adrenalina atunci cand ai nevoie de-o petrecere,vindeca o inima ranita si iti aduce zambetul pe buze aducandu-te i starea pe care ti-o alegi.Fie optimism,fie tristete.
 Don't you dare to prove me wrong.You know that i'm right.
 Pun pariu ca oricare dintre aceste persoane care-mi citesc postul au folosit cel putin o singura daca muzica pentru a se descarca de tensiune,debarasa de probleme,pentru a-i face fericiti.Pentru ca in final asta face muzica.Aduce fericire.
 De multe ori mi se pare ca muzica e singura cale prin care ma pot exprima.Prin care pot vorbi spunand exact ceea ce vreau.E o limba secreta.De aceea oamenii care ascult aceasi muzica se inteleg bine,pentru ca se inteleg pe ei.Is'nt that so sweet?:o3
 Nu,gata.M-am hotarat.
 Nu vreau nici un print pe un cal alb,nu vreau un blond cu ochii albastri si romantic.
 O sa ma casatoresc cu un cantaret!Va spun eu,asta mi se va intampla.Pentru ca el va fi singurul care va ajunge sa-mi descopere muzica inimii si sa o inteleaga.

Man,my head is somewhere up there,in the clouds.And it feels so great,while my heart won't ever stop lookin' so young and full of life.


                                                                          **
Propun pentru urechiusele dumneavoastra (daca-mi impartasiti dependenta de muzica) urmatoarea melodie care ruleaza acum in playlistul meu:

                                         Letters To Cleo - I want you to want me 

 I wanna be free

I wanna be loved

I wanna be more than you're thinking of.

Xv

...Si aici incepe totul.Intr-o zi ca oarecare.O zi care nu inseamna nimic pentru nimeni. Mai putin pentru noi.
 E posibil ca soarele sa apuna pentru ultima data in viata noastra.Nici nu ma pot gandi la ceva mai bun.Sa te sacrifici in superbele culori ale soarelui ce te rasfata cu slabele raze de lumina calda,stralucitoare,orbitoare.
 Suntem oare indeajuns de puternici ca sa recunoastem cat suntem de slabi?
 Nu mai e timp pentru asta acum.Sfarsitul capitolului acesta se apropie cu nerusinare,calcand peste tot,distrugand orice in cale.
 Vise,sperante;nimic din ce mi-am dorit pana acum nu s-a intamplat.Insa ceea ce imi doream nu era ceea ce aveam nevoie.Iar acum ca am descoperit ceea ce imi trebuie nu ma pot bucura destul.
 Gandurile imi sunt intortocheate,frica ma sfarama,vorbele nu mai ajung la mine.Am urechi,dar parca nu pot,nu vreau sa aud.
 Uitandu-ma la cei 4 de langa mine un sentiment,nu,o scanteie ma facu sa tremur.
 Era oare fericire?In acest moment?Acum?!Dar de ce?
 M-am trantit pe acel damb de iarba uscata cosita acum ceva vreme si am inchis ochii respirand profund.Aerul era apasator;o mireasma inabusitoare si greoaie ma facu sa tremur din nou.
 Cum puteam fi fericita in astfel de clipe?
 Am deschis ochii.In fata mea statea John privindu-ma cu un amalgam de stari ce se schimbau rapid,una dupa alta, schimbarea fiind vizibila pe chipul lui.
 Isi baga mainile in buzunarul hanoracului si lasa capul in jos,mergand cu pasi marunti spre locul in care stateam.
 Nu se urca pe damb,langa mine,ci doar se spijini de el stand in picioare.
 Privi spre apus cu acea profunzime pe care nu credeam vreodata ca am sa o vad la el.Se schimbase atat de mult in ultimele saptamani,incat de abia acum observasem ca nu mai era acelasi John,glumet, cu acel zambet voios imprimat tot timpul pe fata lui.
 Ceva il rodea.Stiam ce.
 O sa fie bine,am gandit eu uitandu-ma la chipul sau matur.
 Isi misca capul si se uita in ochii mei.Nu stiu ce vazuse,insa intoarse capul privind din nou spre apus.
 Nu cred ca a fost ceva bine de cand am inceput sa facem asta,zise cu vocea stinsa chiar si in minte.
 M-am uitat si eu catre apus.Avea dreptate.Insa eu eram fericita.Chiar acolo,in acel haos,in acel iad ce astepta sa se dezlantuie.
 Ce a fost?Ce este?Ce o sa fie?
 Nu voiam sa aflu.