Peste.

  Ceasu-i tarziu.Ticaie incet,usor,deloc.Imaginile se misca cadru cu cadru si chiar si asa sunt incapabila sa vad ceea ce am in fata.Disting cu greu doua forme familiare.Luna ce straluceste poate prea mult si un chip pe care subconstientul mi-l creea. .
  Simteam cum capul imi ardea,gandurile scarjoleau cu ghearele,emotiile sfasiau cu colti de fier iar amitirile,oh,amintirile!Usturau mai rau ca orice arsura!Ecourile trecutului nu te lasa sub nici o forma.Sunt facute pentru a tortura.Unele,ce-i drept.
  M-am ridicat brusc lepadandu-ma de acea mana si am inceput sa alerg.Nu. Sa fug.Voiam pur si simplu sa scap de acele intortocheate 'tragedii'.Nu eram eu.
  Picioarele pareau sa stie drumul desi eu nu aveam nici cea mai vaga idee spre ce nicaieri ma indreptam.
  Dar pe o banca oarecare se afla o foaie alba indoita.
  Observarea acelei,aparent neimportante ,bucati de hartie imi provoca o reactie la care nu ma asteptam.Ma oprisem,gafaind, si ma uitam la acea banca cu stomacul in pioneze.Dar de ce?
  Pentru ca in spatele acelei banci,langa un copac,o umbra se misca privind spre mine pentru o secunda cu acei ochi scanteietori care imi luara respiratia.
  Nu puteam sa ma misc,nu stiam daca mai respir sau daca mai clipesc.Nu simteam decat pielea  ce mi se facuse ca de gaina.
  Acea umbra se deplasa,cu capul plecat,departanduse de copac,de banca,de mine,de tot.
  Am pasit usor spre banca parca prin vis si am luat hartia,trantindu-ma langa banca,nefiind in stare sa ma asez pe ea.
  Nu voiam sa vad ce poveste avea acea foaie.Ma simteam bine stand,pur si simplu cu ea in mana,in mijlocul noptii,pe o alee luminata doar de luna si de un felinar indepartat.Pare nebunesc,dar era tot ceea ce imi puteam dori.Nu tu bani,nu tu haine,nu tu masini scumpe si farduri.
  Incepuse sa ploua.Incet,fara graba,dar de asemenea si fara logica.Luna stralucea in continuare,iar pe cer nu se arata nici un nor.Cine eram eu sa ma indoiesc de posibil si imposibil?
  Ploaia facea totul mai bun.Am pus foaia in buzunar,mototolind-o putin,incercand sa o apar de ploaie, si mi-am sprijinit capul de banca.
  Picaturile de ploaie se izbeau de pleoapele mele,prelingandu-se pe fata.
  Raceala acelor lacrimi era exact medicamentul de care aveam nevoie.
  Auzeam ploaia,auzeam acorduri de chitara,auzeam clape de pian,auzeam vioara,auzeam noaptea cu toata misticitatea ei.

                                                                

   **

Ceva pentru urechi: 

               

Blue Foundation-Little by little.